CALATORIE IN TRECUT


Călătorie în trecut începe joi 5/8/2004 când am intrat în maşina mea, un WV Passat 1800 pe drumul spre aeroportul din Salonic, iar de acolo la capitala Bucureşti,in România.

       M-am  nascut in martie 1958 în oraşul Xanthi din nordul Greciei. În 1976 am terminat liceul şi ne am  întâlnit cu toti (părinţi, colegi, absolventii), pentru a merge in Ploiesti din România unde era sa studiam
la Institutul de Petrol si Gaze, ca sa lucram pe urma in Thassos Petroleum.

        Am ajuns în România lui Ceauşescu, în cazul în care la momentul respectiv  găseam totul! Toate, cu excepţia pantaloni "blue jeans", si noi in afara de studenţii  am devenit comercianţi foarte buni. Noi transportam toate tipurile de blugi din Grecia,  le vindeam şi am avut banii necesari pentru viaţa noastră acolo. De asemenea, în cursul acestor ani schimbam ilegal  dolari în lei , moneda locală.

         Anii au trecut şi România, dictatorului Ceauşescu nu a găseai nimic, şi nici o carte pentru Universitatea. Dar viaţa noastră ca străini trecea cu uşurinţă, din cauza  comerţului  am avut bani, si mergeam
la Bucureşti şi cumpăram, în secret, toate pe care aveam nevoie.

         Am trăit în cămin studenţesc într-o cameră mică cu trei alti colegii. Pentru a citi  a trebuit să merg la o cameră specială pentru sau în orice cameră a universităţii vroiai dar trebuia sa dai mita la portar. Stăteam în "coada" pentru lucruri necesare ca pâine, lapte, iar dacă  făceai vreo gluma, pentru cozile interminabile şi lipsa cumplite de bunuri de bază,  ajungeai în biroul de rector unde poliţiştii de poliţia secretă cunoscut "Securitate", te punea la loc!!

          Cele mai multe ori  mancam la restaurante din hotel unde  găseai totu, la magazine speciale cu dolari pt straini numite shopuri, in restaurante ne  duceau  Pepsi-Cola în ghivece de flori pentru a împiedica pe alţii să vadă magazinul nostru clienţii, cumpara alimente acolo pentru noapte şi orchestra lui restaurant grecesc a jucat întotdeauna muzica atunci când suntem acolo, desigur, banii primim de la greci.

          O dată pe an universitar ne datea bilete de avion la preţuri mici, dar doar pt.ţările socialiste  cum ar fi Bulgaria, Germania de Est, Ungaria, Rusia.

           Pe  noi greci, colegi, profesori nostri ne priveau ciudat ca extratereştri . când ne duceam  acasă a trebuit să le aducem foarte multe lucruri chiar si laptele praf pt copii si asa bagazele noastre se faceau foarte grele.
           Fetele se uitau la noi parca veneam din cer, era suficient doar un cuvânt ca sa fie iubitele noastre!veneau cu noi sau pt spionaj sau sa se casatoreasca.

             Am avut si eu  relaţii cu mai multe fete ! Una dintre ele a fost Luminita, o fata foarte frumoasa, blonda. Când  plecam  acasa in vacanta ma pregatea o lista   de lucruri pe care avea nevoie ea si familia ei. Ce sa-mi reamintesc decasă ei? Deşi  a fost  mică încerca sa-mi ofere oprice gasea. Când ne duceam la o plimbare sau ieseam din casa ei încearcăm să nu ne vada cineva ca altfel ziceau ca este "curvă" şi  avea  probleme cu poliţia secretă.

             Îmi amintesc că, după p.m. 10:00 nu iesea nimen afara ,existau puţine ca sa faca economie de energie. De multe ori m-am gândit cum oamenii ar putea trăi în astfel de condiţii! Ţara a fost plin de informatori, ofiţeri sub acoperire, ofiţerii de poliţie de toate tipurile, alcoolici, ţigani, hoţi, criminali! Apoi inima mea sa umplut cu dragoste pentru oamenii din România! Când m-am dus acasă, am aflat cât de mulţi oameni erau în închisoare, cât de mulţi oameni incercau sa fug din regim  în străinătate.Cand am revenit în România, si vedeam pe aceşti oameni, românii de  fraţii mei să lupte pentru lucrurile necesare ma faceam  nervos ca nu am putut face nimic pentru ei şi atunci doar o singură lacrimă mi-a scăpat din ochii mei ...

               Anii au trecut ... am ajuns în ultimul an de absolvire, in 1982, am luat diploma în Inginerie Chimică, m-am distrat la discoteca din facultate pt ultima dată impreuna cu toată lumea, prieteni, colegi, români şi străini, băieţi şi fete, studenţi şi profesori. Distracţie era până în dimineaţa . In următoarea zi  am plecat de acasa definitiv în Grecia!

                Când am ajuns acasă am aflat că profesorul meu iubit a murit în închisoare, în timp ce altul s-a facut un ministru, un coleg de clasă a murit de foame, deoarece acesteanu a  putut găsi de lucru şi altul a devenit manager într-o fabrică.

               Am plecat de acasă, dar a promis că o sa ajut întotdeauna pe poporu românesc. În inima mea există doar dragostea pentru oamenii din România.

               Luminita de
la Ploiesti nu a mai vazut-o! Doar ocazional am vorbit la telefon şi am schimbat unele scrisori.

"... Panos, scrisoarea ta  a ajuns azi  27/04/1983 (a făcut o mare călătorie în timp!) Mă bucur că mi-ai  scris. Nu mă aşteptam să mi aduci aminte de mine  vreodată! 04/27/1983. Azi se implineste un an după moartea mamei mele. Ce  zi proasta! Ce bine că am primit scrisoarea ta  azi! Iti  mulţumesc !! Desigur ca vreau sa vii
la   Ploiesti. În vara sau oricand vrei u! Sunt aici şi voi fi sa te de  asteapt, cum o sa te astept atata ani dar fara nici un scop! Hai, vino la mine  chiar dacă nu mai are nici un sens! Luminita. "

Acestea au fost ultimele rânduri pe care am schimbat. Nu am reusit   sa ma duc
la Ploieşti ,acest an. Mi-am adus aminte ca ultima vara inainte de a pleca definitiv acasa si sa o parasesc am fost impreuna la mare. Ma uitam in pozele pe care am facut atunci si nu pot opri lacrimi care imi curg la buze. Ea a fost impuscata  în timp ce încerca să trece  graniţa şi să vină la mine! Era o fata vesela, nebunatica, ma iubea atata....

Anii trec, anii vin
Toate vechi si noua toate odată.
Ce este bine şi rău
Gândiţi-vă şi calculeaza.
Michai Eminescu (poet naţional din România)


            Vara 1989! In sfarsit am reuşit să merg in România împreună cu Michalis, prietenul meu, cu ocazia unui meci de fotbal între Panathinaikos şi Dinamo Bucureşti. Am stat la hotel "Bucureşti, lângă palatul lui Ceauşescu.

             Am mers
la Ploiesti pentru a găsi pe dragoastea mea Luminita, dar am găsit doar un  mormânt, mormântul  ei! Am fost socat, te am pierdut!! Am rupt câteva flori sărace, nevinovate,asa cum era si ea săraca şi nevinovata! M-a luat lacrimi "Iubirea mea, dece nu m-ai asteptat!" M-am uitat la cer . Am venit aici in  speranţa de a te vedea. Ai  plecat şi nu m-ai asteptat. Ai fost ridicata in cerul impreuna  cu îngerii pe care le invidiez!

- Atenţie! Trece sefu  , Ceauşescu, mi-a zis   portarul hotelului. Era, prima şi ultima dată pe care l-am văzut de  aproape pe dictator urât.

              Am plecat din România,  supărat dar cu inima plina de dragoste pentru oamenii din România. M-am promis să nu mai ma  întoarc în România, dacă nu se schimba  regim. Poporul a revoltat, dictatorul şi soţia sa , au plătit cu viaţa lor , răul pe care au  făcut de oamenii din România. Au fost executati. Copiii lor Zoe, Valentin, Nick s-au ascuns şi au scăpat. Ultimul s-a  sinucis, Zoe a făcut câţiva ani de închisoare, iar acum trăieşte în singurătate într-un apartament sărac care a dat statul . Ei au reuşit să obţină astăzi  o parte din mosia tatalui lor urât. Acest lucru se datorează faptului că regimul actual este acelaşi  doar într-o formă mai liberală de ...

              Am vrut atât de mult să mearg în România pentru a vedea cum lucrurile s-au schimbat ... Pe prietena mea o chem  Zoia, ca fiica lui Ceauşescu ca sa  nu uit pe iubita mea care a murit pentru mine . Vorbesc  româneste si ea nu  ma intelege! Eu vorbesc limba română pe internet, citesc ziarele româneşti .  Sunt  singurul grec care citeşte un ziar săptămânal românesc, "Actualitatea româneasca" care e pentru  diaspora româneasca! Eu nu sunt român, dar inima mea este plină de România!

05 august 2004. Ajung la aeroportul din Salonic ma duc la biroul de TAROM, compania aeriană românească.

- Există un bilet pentru mine?

- Da! Aici eşti.

            Nu puteam să cred! Am revenit în România după atâţia ani! Am câştigat premiul întâi, o excursie la mare în România.  Decernare a premiilor a fost de ziarul săptămânăl, "Actualitatea romaneasca”

            Am luat  biletu şi am intrat în sala de aşteptare. Am început să visez de Luminita din  Ploiesti de ani lui  Ceauşescu . după acea m-am gandat pe Michaela care am cunoscut  pe internet şi a promis să-mi trimită nişte cărţi din România, dacă ii  trimiteam bani. I-am trimis bani, dar  cărţile nu le am văzut! Am încercat să mă trezesc ... Am fost crezut că România s-a schimbat, era adevărat că românii de azi n promit de  dar nu tin de cuvant  ...

- Pasagerii din Bucureşti, pot să vina la poarta de ieşire numarul 7.

Amurcat la un  avion mic. Mi- a fost frică că  nu ajung în România, pe care am iubit, zguduit de aer, dar am ajuns la destinaţie mea! La aeroportul din Bucureşti am fost  aştept de un reporter şi o maşină care nu a fost DACIA, si m-a condus la un hotel frumos. Nu puteam să cred că România s-a schimbat atât de mult! Ma uitam la reclame de pe străzi  ca un copil care s-a nascut acum! Nu puteam să cred ca am fost în România, o ţară aşa de diferita de ceea ce am lasat în 1989.

              Am ajuns
la Hotel Confort , atât de frumos şi atât de simplu! Am lasat lucrurile în camera mea şi m-am  dus la restaurant. Am mâncat acoloce  că am pierdut toţi aceşti ani! Supa de legume, cascaval pane, smantina, salata bulgareasca, snitel Palermo. Mi-au oferit îngheţată, dar stomacul meu a fost plin! Am iesit la plimbare, aerul mirosea diferit acum, drumul a fost plin de semne de neon, nici o economie de energie,  fetele cautau  clienti în stradă. Credeam ca visez. eram  într-o ţară nouă, doar limba acelasi!

              Dimineaţă a sosit prietenul meu Michalis, care a venit din Grecia cu autobuz. Împreună am plecat cu un Mercedes, care a venit să ne ia de la ziar (în prezent  Mercedes folosesc si romani, nu numai straini). Ne-au adus la birourile ziarului, si ewram plin de surprize de ceea ce vedeam. Noi cladiri ,moderne, magazine mari, care au avut totul, masini de lux.

             Împreună cu doi jurnalişti femei cu o OCTAVIA am plecat pe  litoralul romanesc. Noi drumuri, dar masini ca lasate de Ceausescu, rahat. Avem 7 ore pentru a merge
350 km !

             Marea a fost cu totu diferita! Mulţi oameni, toate tipurile de hoteluri, dar oamenii acelasi, neatinsi de trecerea timpului (vorbesc despre cei care lucrează în hoteluri şi magazine!)
             În prima zi am ne am intalnit  cu alti cititori de ziare din întreaga Europă.! A fost o fată, o românca din Germania. Numele ei a fost Michaela. A fost frumoasa şi ne-am imprietenit repede! M-am dus cu ea şi Michalis într-o discotecă. Toate mesele au fost rezervate, cu toate ca discoteca era goala! Am vorbit cu un tip de acolo mi-a spus dacă am vrut să stam intr-o masa  a trebuit să-i dam 100.000 de lei (= 2,5 milioane). Înţeleg că România sa schimbat, dar nu oameni! Ne-am asezat la masa, am dansat, m-am distrat si m-am simtit foarte bine.

    

            A doua zi m-am dus la plajă pentru înot. Am fost surprins. Plaja era plină de oameni tineri, toate fetele erau frumoase, dulci, aproape goale. Frecam ochii mei şi m-am gândit că acest lucru nu este nici în Grecia. Am inotat,am facut poze, ne-am dus la "banana", m-am distrat.

            Acum este penultima zi din România. A fost pregătit să particip la un spectacol pentru diaspora românească, care va fi difuzata în toată lumea în direct prin satelit. Într-adevăr ceea ce s-a întâmplat a fost ceva nou pentru mine. Un spectacol cu cântăreţi şi trupe celebre. Eu, împreună cu Michaela am fost pe scenă la centrul de spectacol! Am luat parte la spectacol şi am dat chiar si un interviu. Chiar am dansat, am cântat, m-am distrat.
            Dar povestea mea se apropie la sfârşit, călătoria mea a fost atât de scurtă  şi  atât de frumoasa care s-a terminat atat de  repede. Zile frumoase în România de astăzi a ajuns la capăt. Cu greu ne-am  despărţit de  prietenii noştri, oamenii de ziar , de Michaela si din nou am sosit la aeroport în Bucureşti.

                 În moment în care avionul a părăsit teritoriul României de astăzi am fost plin lacrimi. Din păcate, regimul s-a schimbat, dar oamenii au rămas la fel! Există uni care pot muri pentru tine şi unii care ştiu doar să vorbească, sa promita...

- Dăti-mi un  vinul  a zis  Michaela după spectacol.

- Din păcate, nu mai avem!

- Dăti-mi o bere, vă rog! am spus eu.

- Nu cumva  doriţi un vin, un whisky, nimic altceva?

Sistemul s-a schimbat! Oamenii  NU!

09 august 2004. Am ajuns acasă! călătoria mea s-a terminat! Trecut şi viitor ! 

         Mi-am dat o promisiune . Anul viitor mă voi întoarce în România pe cont propriu sau cu Michalis şi o sa ma duc la locuri unde am trăit, in  în mormânt Luminitei  în Ploieşti, in Timişoara, unde  am învăţat limba română.

          La revedere  România, data viitoare, poate o sa te schimbi....

          La revedere Romania te  am în inima mea, dar uneori ma faci sa plang

          La revedere vRomânia, există un grec care te  iubeste ...

 
În România de astăzi nu exista Ceauşescu, dar sunt oameni, ca el care sufoaca ţara.

Oamenii nu sunt ucişi la granita, dar în interior ţării încearcă să supravieţuiască cu  salari mici, exista şomaj, sărăcia, mizeria.

P.S 2 : Luminita din Ploesti traieste in Germania si ne am gasit dupa  28 de ani!!

 

P. Kimountris

Un grec cu  inima de roman!!

Xanthi

Nordul Greciei

Ακρόαση